Mimi cea frumoasă

       Mimi Roșu de Bulboaca 2011(undisclosed wine varieties), e un vin cât se poate de inteligent, realizat cu o finețe deosebită de către vecini noștri dragi basarabeni.
       De câțiva ani încoace, tot încerc să mă conving că RM a înțeles ce înseamnă vinul roșu ușor de băut, complex, elegant, dar cu mult vino-încoa. Un vin care să ceară după fiecare gură, o altă gură. Evident, pentru asta ai nevoie de o textură bogată, o aciditate suficientă, un fruct bogat și ușor, dar cel mai important de un post-gust prietenos și plin, cu note catifelate și dulci.
       Până astăzi, dacă cumva se făcea să găsesc un vin armonios olfactivo-gustativ, amăreala din post-gust termina toată idila într-o amorțeală seacă și anesteziantă.
       La Mimi acasă ˝cuptorul vinului˝ coace o licoare ce abundă în taninuri dulci și elegante. Sincer până la acest Goodwine, nu am mai auzit de ei, am găsit pagina lor de facebook, să vă clătiți ușor ochii.
       Organoleptic, vinul se tolănește în pahar în nuanțe sângerii-deschise, apoi etalează o paletă aromatică finuță, curată, ce așează rând pe rând, cireșe pârguite, fum dulce, rom și violete.
       Coborând sub brâu, la partea cu adevărat emoționantă, se preling ușor senzații și artificii cărnoase, vegetale, de piper verde dar și vanilie respectiv magiun de prune. Finish-ul e vibrant și încântă printr-o fructuozitate proaspătă, fapt ce mă duce cu gândul fie la un vin mai tânăr, fie la un Margaux(Chateau Marquis de Terme).
       Ar merge de minune cu o mămăliguță cu smântână de bivoliță și sote de ciuperci cu vită.

6 stele din 7

White Thracia, Castra Rubra

       Bună seară, știu long time no see, dar winemaking-ul mi-a solicitat până și ultima picătură de sânge-vin-creativitate.
       Vinoteca celor de la Real, din Constanța este absolut impresionantă pentru un Hypermarket. Mi-a făcut cu ochiul, printre statuile din Rhodos, ale vinurilor mari și foarte mari de Bordeaux și Toscana, un vin bulgăresc, alb, sec alcătuit din Sauvignon Blac și Semillon, creat de crama Castra Rubra, tocmai din valea Tracică. So that sounds preety goooood.    
       Sticla arată chiar bine, e impunătoare, cu un cocoș!? pe eticheta, predomină culorile închise. Totuși este prea grea și prea impunătoare, pentru un vin alb ce nu a pupat lemnul nici măcar din greșeală. Să vedem ce are vinul de spus:
       Nas blând ca și o adiere de vânt, curat precum aerul de munte cu pufuri joviale de mere, coajă de lămâie, rodie, flori de soc și o construcție schilodită, intrigantă de vanilie și scorțișoară. Gura îți este cucerită instant, ai impresia că o pară williams se topește încet și-ți îmbracă limba. O limbă ce capitulează în fața acestui eros gustativ.
       Corpul este amplu și proaspăt, precum un templu ce abundă în ferestre deschise. Aciditatea e și ea o fată morgană, o vezi o simți, vrei să muști din ea plin de nesațietate, însă ea repede se scurge în dunele corpolenței...lăsând loc unui fior complex și echilibrat.
       Aromatic aduce aminte de pomello, miere, corcodușe galbene coapte și mere Granny Smith. Dacă cumva, ești la fel de greu de cucerit precum Sarmizegetuza, atunci cu siguranță post-gustul are să-ți vină de hac, acesta e lung, mineral, puternic-șarmant și delicios. Culoarea la final: galben-verzuie, light ușor ceroasă.
       Culinar văd acest vin susținând foarte bine un preparat clasic pentru sudul Italiei și anume Linguine con le cozze.

       5 stele și jumătate din 7

ValDeAurum

        Ma găsesc din nou nevoit să scriu, dorința de a vă împărtăși, pe cât posibil prin intermediul cuvintelor, minunăția acestui vin spaniol absolut nebun, ma consumă cu necruțare. E vorba de un vin din Ribera del Guadiana, cosecha 2004, crianza. În 2010, l-am primit în urma unui parteneriat al liceului unde am profesat ca elev, cu o alta școală omoloagă din zona respectivă.
      Vinul e o ediție limitata de 6000 de sticle și e un VIN euforic nestăvilit, un armăsar pur-sânge. Cu greutate degust din el, fiindcă taninurile și aciditate sunt încă la cote înalte, iar împreună cu buchetul de învechire, formează un trio cu o durabilitate substanțială.
       Derularea aromatică la nivel de buchet, este cu adevărat nerușinată începe cu note puternice, de piele, tutun, zmeură și prosciutto apoi ca și cum deja nu ar fi fost de ajuns, trece la arome de coajă de castravete, pepene galben, bomboane cu mentă, scorțișoară, piper negru și ciuperci. E un spectacol, credeți-mă pe cuvânt.
      Gura îți este cucerită la propriu de acest vin invadator, nu are nici o armă să-i reziste. Aproape instant, taninurile cuceresc toată cavitate bucală și nu dau nici un semn cum că vor să plece. Aromele coboară ușor, ca pe un derdeluș pe toată limba și te direcționează ba înspre, pomodori secchi, biftec tartar, tarhon, piper, vanilie și alte surprize care sunt doar la nivel de senzații.
      Dacă aș mai avea, v-aș da la toți câte o sticlă din acest vin, pentru mine a reprezentat, că e cam gata, o bucurie veritabilă. Sper doar să pot să creez și eu un vin măcar pe jumătate atât de bun, pe cât e acesta.
      V-am pupat.

      6 stele și jumătate din 7.

Cabernet de Ostrov

       E primul review pe care îl fac, pentru un vin de la Domeniile Ostrov, cu toate că am avut plăcerea de a degusta vinurile lor, de nenumărate ori. Este vorba de un Cabernet Sauvignon, Reserve, 2011, 12,5% volum alcool, DOC-CMD Oltina, îmbuteliat în Septembrie 2012, a avut parte şi de o maturare în baricuri franţuzeşti, poposire nu prea lungă, dar nici de neglijat.
       Este un vin deosebit de uşor de înţeles şi de băut, nu are nici-un colţ ascuns. Aromele volatile, sunt în mare parte vegetale plus cîteva hint-uri de cafea măcinată, cacao, ciuperci, mure şi piper negru. Taninurile sunt destul de verzi, dar nu sunt dezagreabile, însă în combinaţie cu corpul robust şi lipsit de forţă, se creează un mic dezechilibru.
       Reluînd calea aromelor, găsim un iz înţepător de măr proaspăt tăiat şi căpşuni deteriorate, posibil din pricina unei uşoare fermentaţii manitice, dar şi iaurt de fructe, imprimat atît în nas cît şi în gust.
      Gustativ, lemnul îşi face simţită prezenţa din plin, prin aromele de ciocolată şi vanilie. Probabil că va arăta mai bine peste un an de zile.


      5 stele din 7

Din cetatea Clujului

        Încă un Pinot Noir şi din păcate încă un vin căruia îi lipseşte personalitatea cu desăvîrşire. PN, La Cetare 2010, al celor de la Crama Oprişor, îşi numeşte aromele îşi dă arama pe faţă, înţeapă cu ciocolată, vanilie, peperoncino, scorţişoară şi tiramisu.
       Ne înţălegem bine, dar nu exista nici o comunicare intimă la mijloc, nu-mi vorbeşte despre el, îmi vorbeşte doar în note şi arome comune, comune cu orişicare alt vin baricat, că-i Merlot că-i un Cabernet mediocru.
       Suculenţă are, însă îi lipseşte cu desăvîrşire eleganţa, stofa, îndemnul spre descîntec. În gură mai ceva tuse vegetale, mai ceva vanilie, cireaşă şi afine, cam atît.
       Poate e prea tînăr, suntem din generaţii diferite şi e normal să apară divergenţe, însă la înţelepţit se lasă doar mîndria şi bucuria ţării.
       Post-gustul săracul, şi-a uitat mărimea la pantofi, e prea scurt şi în aceeaşi notă cu restul peisajului.
       Una peste alta, este un vin la nivel mediu, la valoarea lui reala, în jur de 5 euro, după umila-mi părere.
       E un vin pe care-l voi uita repede cu sau fără voia mea.

P.S: Nu vreau să par răutăcios, e un vin corect, dar PN-ul e pasiunea mea numărul 1, în materia de soiuri/vinuri şi sunt tare exigent şi capricios la el, de acolo şi patosul meu...

       5 stele din 7

Mediteraneo

       Astăzi avem un  Cabernet Sauvignon originar din sudul Franţei. Influenţa climei mediteranene, îşi spune cuvântul în caracterul general al vinului, atât suculenţa, gustul de fructe negre foarte coapte şi culoarea deosebit de închisă a vinului poartă amprenta locului.
       Bru este un CS simplu, nu ştie ce înseamnă să despici firul în minim 4, îşi poartă aromele de suc de coacaze, violete, mure coapte, piper negru, biftec tartar şi ciocolată într-o simplitate deosebit de reconfortantă intelectual.
       Cu toate că, este din 2008 ( organoleptic, nu depistez nici o maturare, învechire, la vase de lemn) culoarea e încă foarte închisă şi vivace, pentru un Vin de pays de 13% volum alcool. Şi având în vedere, că l-am ţinut în cramă din anul 2010, e clar care a fost cursul vieţii lui, fiind născut în 2008.
       Gustativ se regăsesc aromele mai sus menţionate, înfăşurate într-o păturică pufoasă de taninuri. Astringenţa îşi face simţită prezenţa cu precădere în post-gust, pe care nu ai cum să-l neglijezi, e destul de lung(10-13 secunde).
       E un vin simplu, tipic şi decent, uşor de băut şi înţeles. Suculenţa îl recomandă cu succes la pizza şi preparate pe bază de ciuperci.

5 stele şi jumătate din 7

Întâia rouă de Lacerta

       În ultima perioadă, am lăsat scrierile recreaţionale, pe dreapta...but, I'm back. Am avut plăcerea de a participa la o degustare la restaurantul Aroma, din Cluj-Napoca, pe care vi-l recomand cu toată inima, pentru că locaţia şi localul este absolut încântător, iar preţurile sunt decente.
       Lacerta, unul dintre jucătorii de prestigiu din Dealu Mare, şi-a trimis pe teren cinci vinuri, printre care şi doua noutăţi: un Chardonnay proaspăt din 2013, doar inox şi un Rose 2013, vinificat 100% din Blaufrakisch. Line-up a fost completat de un Sauvignon Blanc 2011, un Pinot Noir 2010 şi un Cabernet Sauvignon din 2010.
       Bunul meu prieten Bogdan Raul Todor, a întreţinut atmosfera, a prezidat degustarea şi a făcut pairing-ul culinar. Chardonnay-ul a sclipit în pahar, tânăr şi potent cu reflexii galbene, aducea a Pecorino Romano. Aromele săreau din pahar, legau prospeţimea, cu notele de brânzeturi maturate, unt de casă, toast... iar peste ele, lime rece. Corpul vegetal, cu tente de gutuie amară, mai are nevoie de câteva luni de sticla, pentru a-şi mai aranja straiele domneşti.
       Rose-ul celor de la Lacerta, continuă să aibă un nivel ridicat de alcool, 14,7% volum alcool, însă spre surprinderea mea, aciditatea şi măiestria oenologica, îl fac de nevăzut, îl tot cauţi şi nu apare... poate la o temperatură mai ridicată... Culoarea vinului în pahar îţi fură privirea, parcă vezi o felie de somon proaspăt sau de ce nu, o coajă de ceapă roşie. Să fie clar, Rose-ul s-a servit la început, nu poate fi vorba despre un delir bahic încă...Alcoolul de care tot m-am plâns,a avut rolul lui, în a integra aromele plenare de grapefruit, fragi, căpşuni zdrobite, agrişe, zmeură, într-o notă de eleganţă şi subtilitate, nu e un rose vulgar, nici usor, nici spriţar, e un rose cu personalitate, iar gustul onctuos, crocant întăreşte conturul.
       Sauvignon Blanc-ul, e de departe un vin mult mai serios decât predecesoarele sale, lemnul, maturarea îşi spun cuvântul. Nasul e mult mai lung, mai avar, mai că ai impresia că a fost la plastician. Abundă în arome de soc, alune prăjite, brânză cu mucegai albastru, ceai de macieşe şi roşii cherry. În guriţă, presară o foiţă moale de ceară pe care presară note acide de ceai de tei.
       Trecerea la roşu, a fost una gravitaţională, întregul ansamblu organoleptic, fiind pregătit de spectacolul unic, al Pinot noir-ului. Pigment roşu, rubiniu fluid precum o mătase posedată de vânt. Împreunarea cu paharul îl face generos, împarte cu nonşalanţă arome de cireşe, vişine, lichior de ciocolata, piele tăbăcita, piept de raţă marinată, vanilie şi violete, toate, toate aşezate pe un pat de cerneală, de unde  anticipăm un corp mai mult eteric, decât fizic. Catifelarea este amprenta gustului acestui Pinot, catifelare ce întăreşte aromele mai sus menţionate şi îţi îmbrobodează mintea cu o sumedenie de senzaţii şi gânduri culinare, hedoniste. Vinul se stinge, într-un post-gust condimentat cu chilli, cuişoare şi merişoare.
       Ultimul cuvânt al serii i-a aparţinut Cabernetului, care şi-a uitat mantaua masculină şi a îmbrăţişat un corp de androgin, pe cale de desăvârşire, şi spun asta deoarece taninii masculi şi feroce tipici CS, au căpătat fineţea specifică unei case de modă, iar aciditatea şi aromele au urmat acest ton. Nasul tipic, de coacăze, vanilie, magiun de prune, e al unui CS, gustul însă, e dulceag, picant cu o astringenţă uşoară şi timidă cu note de mărar, piper şi marzipan. Finish-ul lung, abundent în acid şi note de cuişoare.

Chardonnay 2013 - 5 stele şi jumătate din 7
Sauvignon Blanc 2011 - 5 stele şi jumătate din 7
Rose 2013 - 6 stele din 7
Pinot Noir 2010 - 6 stele şi jumătate din 7
Cabernet Sauvignon 2010 - 6 stele din 7

Poligamia vinului

     Deseori m-am întrebat dacă rosile sau rose-urile degajă un potențial erotic mai puternic decât cel al albelor. Am ajuns la concluzia, că întrebarea e falsă: numai necunoscutele sunt erotice.

        Dorința nu tolerează situatile dobândite deja și nu cunoaște decât o singură lege și anume : schimbarea. Iar noutatea, poate conferi unui vin obișnuit un farmec pe care nu-l mai posedă un vin, cu care trăiești de multă vreme. Încurajez o "poligamie” nesimțită în ceea ce privește consumul de vin. Încercați câte puteți de multe, iar din când în când, vă veți îndrăgosti, vă veți amintii de copilărie, veți experimenta vinul prin viață și viața prin vin.

         Eu am întâlnit în această seară un Chianti Riserva, 2010. Voluptos, cu o pulpă de-un tanin elegant, rotund și suculent. Aromele nu au fost impresionat de prezente, m-am mai întâlnit cu ele și voi de asemenea: ciocolată albă, cireșe amare, castravete proaspăt din grădină(vegetal). Un vin frumos, nimic surprinzător, am primit cam ce așteptam. Nu e la apogeu încă, îl văd în formă maximă cam în 2 ani.

          Dacă ești un fan de Chianti, acesta nu e chiar vinul pentru tine. 

  

          5 stele și jumătate din 7 

Căpșuna Pinot-ului unguresc...

       Avem un Pinot-Noir, tânăr și fraged, delicat ca și-o boare de vară. Mă duce cu gândul la virginele ce snopeau cu vivacitate, strugurii tinctoriali și lăsau un lac de sânge.
       Nasul te prinde repede, e simplu, cu arome de căpșuni, puțin piper și un iz de coarne, merge de minune cu o piesa country de calitate.
       Gustativ aduce, a un rose cu o aciditate delicioasă și o mineralitate aparte. Are un post-gust copios și natural, presărat cu cârcei de viță. E un Pinot-Noir ce mi-a plăcut, feminin și lipsit de farduri pentru neajutorate, per total are o siluetă de Beaujolais.
       E primul vin roșu unguresc ce-l încerc și sunt plăcut impresionat. Identitatea și creșterea: St. Andreea, Csakegyszoval Pinot Noir, maturat in  total 20 de luni, din regiunea Eger. St. Andreea, un producător ce exploatează 40 de hectare.
       În Cluj, îl găsiți la  Borsarock.


      5 stele și jumătare din 7 

Crama Atelier, la Corso din Cluj-Napoca

       Subiectul de astăzi: degustarea susținută de Crama Atelier, a celor de la Murfatlar din podgoria Murfatlar, la Corso Bistro din Cluj-Napoca.
       Datele problemei: Bistro-ul plin ochi, multe fețe cunoscute, multe fețe ce știu să se bucure de vin, fiecare în felul său. Chelnerițe-le mereu sociabile, bine dispuse și sprintene precum albinuțele, sunt încărcate de vin și împrăștie licoarea ferice. Amfitrionul degustării, reprezentantul cramei, prezintă pe un fond alb, ceva ce ar trebuii să contureze Crama Atelier, în mințile noastre...imagini cu Corina, distinsa și arhi-cunoscuta "Master of wine", al României și alte figuri astrale de o anvergură asemănătoare( Corina este și cântăreață, dacă cumva din ingnoranță nu ați știut ), iar pe ale-locuri scapă și poze cu diverse zâmbete, culese de prin complexul viticol al cramei.
      A(amfitrionul), începe prezentarea vinurilor, concomitent cu aceste imagini( ce s-au reluat din 10 în 10 minute cred ), cu un aperitiv, Mamaia. Mamaia este un fel de "Bitter" deosebit de aromat, ce aduce mult a vișinată, Madeira și Amarone vechi. Găsim în el, arome de vișine, vanilie, pâine cu unt , prune și scorțișoară. Gustativ, este suav și delicat, aproape de consistența unei peltele de gutui și aduce a gem de smochine. Arezan Crâmpoșie 2013, a urmat, un vin care conform lui A, provine din soiul Crâmpoșie Neaoșă :), dintr-o plantație de 40 ani și dintr-o selecție riguroasă de pe cele mai bune 3 hectare ale lor. Vinul s-a prezentat într-o robă de-un galben sclipitor, aducând cu el arome proaspete de mere verzi, banane, căpșuni albe...multă aromă, credeți-mă! Aciditatea m-a dat pe spate, vibrantă și vivace. Dublată de o corpolență aranjată, fină și îmbujorată de notele cârceilor, agreselor respectiv a mărarului. Un vin de 5 stele și jumătate din 7.
      Chardonnay 2011, Leat 6500 origini. Este un vin baricat timp de 14 luni. Mi-a plăcut mult seriozitatea lui, e un Chardonnay foarte extractiv, cu o culoare pe măsură. Originalitate și abundența aromelor de toast, alune de pădure, vanilie, îl fac un vin culinar.
       Îl văd stând foarte bine alături de un Păstrăv cu sos de roșii, mirodenii de pe lângă cluj, tras în folie de aluminiu și adjudecat jarului.
      5 stele și jumătate din 7.
       I-a urmat un Rose, Sable Noble, 2013. Cupaj de Cabernet Sauvignon(70%) și Fetească Neagră(30%), un rose tipic de lume nouă, cu un nas bombastic de bomboane ieftine cu arome de căpșuni, vișine și pomelo. Este un public și pentru așa ceva cred. E lucrat bine, măcar. 5 stele din 7.
       Măcelul serii, a fost un Pinot Noir din 2011, Leat, baricat 18! luni, în Dumnezeu știe ce stejar. A fost prezentat înainte de a fi servit ca fiind, tipicitatea întruchipată a Pinot Noir-ului, apogeul și perfecțiune PN-ului în România, un vin cu care vor ataca "Pinot Noir du Monde", la îndemnul ferm al domnului profesor Cotea. Acestea fiind spuse, A, a considerat că o paralelă cu Pinot Noir-ul, din gama Zestrea a tatălui Murfatlar, este benefică și edificatoare pentru publicul, de provincie al Clujului( PN acela, care e înnobilat cu Merlot) Vă cam dați seama ce așteptări am avut. Culoare într-adevăr tipică, fluidă și rubinie. Nasul în schimb deosebit de timid, inexpresiv, lipsit de eleganța atât de caracteristică soiului. Gustativ, e senil, subțire, ierbos și neașteptat de rugos. Dacă cumva, ideea de a barica acest vin timp de 18 luni, a fost vreodată inteleaptă, atunci alegere și ne-detanizarea baricurilor, nu a fost. 4 stele din 7.      
      Încheierea a fost semnalată, de Sable Noble roșu. Care săracul nu prea a știut prin ce parte să o ia, după PN. Așa că a stat timid la colțul său...ba o prună uscată, ba o vișină, ba un condiment.
5 stele din 7, cu generozitate.
          În post-gust s-a auzit îndemnul lui A "Beți vinurile care vă merită", evident urmat de un set de aplauze copioase. Albele mult prea proaspete, pentru ceea ce se cunoaște până în acest moment de potențialul vinicol al Murfatlar-ului, să zicem că sunt din 2013 și că, mai tinere nu se poate.

PS: Era sa uit, de comparația făcută de același A, a vinurilor roșii de Murfatlar cu cine credeți?!... "The Super Tuscans"!

 
          Mulțumesc Corso Bistro, pentru poze.

Am descoperit...axis mundi al Cabernetului.

       Acesta este un Cabernet, de care m-am îndrăgostit la Transylvania Wine Fair, din Octombrie 2013. Așa că l-am luat cu mine, pentru a mă mai bucura, câteodată, de el.
       E un Cabernet ce se intersectează cu lumea veche, prin consistența corpului, culoarea rubinie/nobilă, dansul fluid lipsit de vâscozitate, hipnotic, parcă ar fi o floare carnivoră, ce-și pândește activ prada, având răbdarea unei statui. Lumea nouă o găsim în dulceața nasului, care excelează în arome de violete, piele, tutun, aduce a un cappucino plin de mirodenii, dar și în taninii, care cu toate că sunt rotunzi, sunt și feminini și cam lipsiți de eleganță.
      E un "hibrid" tare reușit. În gură, vigoarea conturează o siluetă ispititoare și purtătoare de gem de măcieșe, fructe negre uscate și cireșe amare. Pe același tot își încheie prestația, lăsând în urmă un palatin, fermecat pentru minute bune.
       Ceea ce mă intrigă este faptul că, micile defecte pe care le are, îl fac și mai enigmatic,contribuie la farmecul lui, așa cum și o spărtură dintr-o statuie antică, subliniază și mai tare desăvârșirea acesteia.
       Mi-a venit ca și-o mănușă în seara aceasta,CS-ul din 2008, e unul dintre acele vinuri care-și pun amprenta și intră în simbioză cu tine, pe o frecvență înaltă să fim bine-înțeleși. Cred că vinurile pe care le ajungi să le îndrăgești, seamănă cu sexul ființei iubite, care are un desen special, unul cizelat conturat de însăși divinitatea, atât de unic ca și "Poarta Sărutului" de Brâncuși. Cufundat în vinul iubit și între picioarele unde ai ales să domiciliezi, te afli mereu între asfixiere și înviere.

        6 stele din 7

Cronică de pivniță #8: Riesling, Vinarte, 2007

       Sunt atât de mândru de acest Riesling din 2007. E printre primele vinuri care le-am achiziționat, fără a avea mare habar de ce se găsește în sticlă. L-am luat acasă, din Cora, cu 12 lei ...în anul 2009.
       De atunci, până acum, a visat în pace și liniște, în cramă. 5 ani, i-au priit într-un mod pe care cu greu mi l-aș fi imaginat. Dopul a venit într-o stare excelentă, aducând arome proaspete de cidru de mere. Licoarea, s-a dat spre înnobilare, căpătând o culoare aurie.
      Nasul tânăr și vânjos, îmbrăcat în arome suave de miere, pere, nuci și ceva ce seamănă a prăjitură cu unt și cu mere, parcă e un tango între Chardonnay și Riesling. Gustativ cântă vioi, însă ușor mai melancolic, despre entuziasmul acidității și timiditatea aromelor. În post-gust debordă în note de gutui, cârcei, fagure și piersici verzi. Vinul e într-o stare perfectă, mai era în putere încă câțiva ani buni.
      Iată un Riesling Italian, românesc, de aproape 8 ani, care e absolut delicios. Mi-e ciudă că nu am luat mai multe sticle...Respect!
       Producător: Vinarte, gama: Castel Stârmina.

                                  5 stele si jumatate din 7!

Memoro Nymphomaniac

      După un film atât de condimentat, ca și Nymphomaniac-ul lui Lars von Trier... apare întrebarea ce vin să bei?... De mâncat, clar că mi s-a făcut o poftă sălbatică de...carne.
      Dar de ce ai asocia un film cu un vin sau invers? pentru că...leben. Personajul principal se confesa spunând, că dorea mai multe și mai vii culori de la răsărit. Mai multe, față de?! restul omoloagelor sale. Asta e ce vreau și eu de la vin, versatilitate, imaginație, viață, moarte, sânge, trivialitate, liniște, nimic, tot, fructe, mucigai, curaj, lene, somn, trezvie...
       Filmul m-a târât de pe pământul lui Freud, Jung, Nietzsche și Darwin pe cel ai târfei din Babilon, fariseilor cutreietori de cluburi și bolnavilor. Totuși ce vin să asociezi, alături de Rammstein și Wagner, alaturi de un film ce nu vrea să părăsească memoria.
       Răspunsul: Memoro, Piccini, Italia(toată). Un cupaj din Primitivo(Puglia), Montepulciano(Abruzzo), Nero D'Avola(Sicilia) și Merlot(Veneto). Un vin ce stă bine clădit pe spatele taninilor moi, tinerei și entuziasmați. Arome simple și inocente de căpșuni, coacăze, afine, cocos, rom și înghețată de cafea cu vanilie. E un vin onorabil, nu e pogorârea Venerei dar nici Betty cea urâtă.
       Trebuia să aleg un Pinot Noir...le-am asociat pe rând, filmul cu mâncarea, vinul cu filmul și mâncarea cu filmul: Limbă de vacă cu măsline negre și verzi, ceapă și paste.

        5 stele și jumătate din 7 vinului și...primul 7 stele din 7...acordat filmului :)

Chip cioplit, auriu, de la Vinarte!

       E lună plină, cerul e curat ca lacrima, iar frigul îngheață fiecare rază de lumină antropică sau naturală. Peisajul își cere tributul necurat... un capricorn, așa că pe nerăsuflate, am deschis o sticlă de Castel Bolovanu Cabernet Sauvignon, 2010, Vinarte, podgoria Sâmburești, aka: purtătorul de coarne de aur.
       Sângerează lent, voluminos, vâscos și călduț, își etalează aromele ferme și bine conturate de coacăze, mure , magiun afumat, piele, vanilină și piper verde. Mirosul ațâță instinctul fără a se poticnii în complezanțe, te mână să îmbuci din carnea-i vânată.       Carne de-o textură medie, cu taninii bine clădiți, astringent, sec și serios. Post-gust-ul e lung și anesteziază cavitatea bucală. E exact ce mă așteptăm spre bucuria mea. Un Cabernet Sauvignon old-school sau mai bine spus... Nu de Lumea nouă!
      Din câte văd: are nebunească ambiție de a fi el însuși, fără povești cu drojdii, enzime, tanini și multe alte dopante vinicole.
 
        PS: alăturați-i vinului carne(steak, mușchiuleț de porc cu ciocolată amăruie)
 
        5 stele și jumătate din 7

Cronica de pivnita #7:Cuvee Princess 2006

       Avem de-a face cu un cupaj deosebit, nu te întâlnești în fiecare zi, cu un triumvirat al puternicului Cabernet Sauvignon cu măicuța smerită ce-și ascunde lenjeria intimă uzată și roșie pe nume Pinot Noir, împreună cu... Cadarca, colega mea de liceu ce purta pe buzele-i roșiatice prospețimea tinereții și promisiunea maturității.
       Prințesa de Miniș, a căpătat în cei 3 ani de captivitate în cramă mea, o stofă de regină, a schimbat culoarea vie violacee a adolescenței, cu cea înțeleaptă, roșie, rubinie cu margini cărămizii. Pe șleau vorbind, nu a pornit la prima cheie, i-a trebuit 2 ore ca să se aranjeze. Dânsa e departe de noblețe, e ușor comună, nasul are o aromatică temperată de lemn umed-plouat, cerneală, cireșe, cacao și nucșoară.
      Vinul e încă în putere, mai are ce povestii, despre atacul său robust, taninii ușor zbârciți dar voioși și despre notele ușoare de fructe negre cu vanilie. M-a surprins în mod plăcut prințesa lui Geza.

      5 stele din 7

Liliac's Twilight!

       La fel precum femeile, așa și vinurile care te marchează, nu sosesc, ele pur și simplu apar și instalează în jurul lor un câmp sferic de groază și magnetism, iar tu cazi pradă unui spasm la nivelul plexului, o senzație de sufocare, inima intră într-un galop nestăvilit, te afli brusc într-o constelație orbitor de luminoasă și...închizi ochii.

         Ei bine așa mi s-a întâmplat, într-una din zilele de Crăciun, când am fost servit cu un pahar de vin roșu...și atât. Conform traiectoriei milenare, am dus pocalul către nas, însă cerneala aceasta, nu a așteptat să inspir și eu domol, educat, din pudoarea ei, că mi-a și trăznit bustul generos în față, ia de-aici arome umflate de scorțișoară, nucșoară, vanilie, piper, cireșe și nuga. Cum m-am mai dezmeticit un pic, m-am adăpat din zeama de liliac ca și cum aș fi fost un nimfoman în deșert.

         Tot calculatorul meu a fost dat peste cap de corpul robust, deosebit de rotund și cărnos, echilibrat nemțește. Fiecare petic din gură a fost dezmierdat, de notele delicate, de cireșe afumate, lemn dulce, ciocolată, cafea, scorțișoară și mure.

         Nici finish-ul nu a fost de aruncat, la lungimea și virilitatea dulce de care a dat dovadă. După această furtună hedonistică, mi-au aruncat ca unui câine turbat..." e Liliac, Crepuscul, Merlot cu Fetească Neagră 2012 ! "...

      l-am și trântit, la colțul nesimțitelor ce m-au cucerit. 

  

 6 stele din 7 

Eticheta nu substituie licoarea...

       De multe ori ,adulmecarea unui vin o asemuiesc, cu sunatul la un număr oarecare, iar după vocea interlocutorului, încerc să deslușesc , silueta, vârsta și caracterul acestuia. Interlocutorul ce-mi vorbește acum, e foarte prietenos, bombastic în nas, aranjat și rotunjit la toate colțurile, defilează armonios în roba sa de lemn.
       Poate satisface un sector larg de clienți, pe cei mofturoși prin sinceritate sa, pe cei timizi prin explozia de arome, pe cei cu sângele învârtoșat prin gemul de pepperoncino și piper din post-gust, ceterașilor le va astâmpăra setea și ațâța veselia prin pocalul cu lacrimi violacee, prostituatelor plictisite le va aduce uitarea și alinarea printr-o sărutate de dulceață și soare.
       Paleta aromatică ce ți-o întinde, prin intermediul nărilor în întreaga minte, însumează arome dulci de vanilie, ciocolată caldă, mure, turtă dulce dar și arome floral/vegetale de mentă și violete.
       E lucrat să atingă o oarecare perfecțiune( ceea ce lasă o amprentă rece și banală ), acuma mi se pare prea vulgar, prea îți aruncă așa aromele cu lehamite, mă ia drept un obosit, lipsit de răbdare. Vinul e bun, dar nu pe măsura etichetei de prezentare. Ușoara dezamăgire se reflectă și în punctaj.

5 stele din 7

Bule de la Șimleu Silvaniei...în doliu

       Bătrânica se numește Silvania și este o ediție de colecție, după însemnarea lotului, deducem că anul îmbutelierii este 2005(?). Alcoolul este unul tipic zonei și anume 11% . Este un spumant, brut obținut prin metodă tradițională, de fermentare a vinului în propria butelie( metoda franțuză ).
       Să vă spun sincer, este un spumant ce poartă doliu după triumfurile lui trecute. Un băutor de Pinot Noir mai încet, s-ar putea să-o îndrăgească și s-o încerce de câteva ori, însă oxidarea e prea agresivă. Dânsa, are o perlație lipsită de consistență și vlagă, un șirag de perle mari și grosiere. Olfactiv degajă arome de drojdie, pere, gutui dar și fier, apoi vin fructele confiate, siropul de tuse și caramelul.
       La nivel de papile este subțire, aduce mult cu un cidru(oarecare) și lansează note de cafea, peltea și mere oxidate. Culoarea este strălucitoare, densă și tare aurie. Retro-gustul e mediu și cremos, nimic notabil. Nu cred că piață va înghiții un astfel de spumant. Au nevoie dragii de ei, de o infuzie puternică de tinerețe și prospețime. Cine știe poate o vor împrumuta sau...fura de undeva?!

PS. Doamne iartă-mă e 100 de lei la ei pe site. 

http://magazinsilvania.eu/index.php/product/view/1/8

4 stele și jumătate din 7

Muscat de Qulaybiyah (Tunisia) 2011

       Momentul ce a marcat trecerea dintre ani, m-a prins în compania unei multitudini de oamenii, aproape și foarte aproape de inima mea. Și alături de ei, vinurile vechi(cunoscute), ce s-au împletit cu succes cu cele noi și tăinuite.
       Surpriza cea mai plăcută a fost un Muscat de Alexandria, născut de pământul ce l-a născut și pe Hannibal. Un muscat vinificat în sec, din regiunea Cartagena, AOC Muscat de Kelibia. Eticheta ne mai informează că a fost îmbuteliat la proprietatea Asociației viticultorilor din Cartagena. Eticheta pe franceză precum și sistemul AOC, e o rezultantă a colonizării franceze până în anul 1956.
       Vinul e tare sexi, sticla plină de forme rotunde. Culoarea galben pai e deosebit de fluidă (12% volum alcool) iar nasul afundă plămânii în libertatea aromelor de muscat. Nasul e curat, limpede și proaspăt precum albastrul cerului lipsit de nori. Are o durată aromatică care nu am mai întâlnit-o la nici un alt Muscat. Aromele, în ordinea intensității: struguri, pomelo, ananas, mango, miere, margarete și ceva urme de nucifere.
       Gustativ e plin de eleganță, are o ținută suplă și delicată, marcată de o aciditate perfectă. Ne-am consuma reciproc ca și aperitiv sau l-aș vedea alături de fructe de mare. Vinificarea în sec, e făcut într-un stil care să nu lase loc de interpretare și îndoieli. Aceleași arome din nas se transpun pe palatin, însă în tăcere și foarte light. Loved it!

       6 stele din 7