vineri, 24 ianuarie 2014

Am descoperit...axis mundi al Cabernetului.

       Acesta este un Cabernet, de care m-am îndrăgostit la Transylvania Wine Fair, din Octombrie 2013. Așa că l-am luat cu mine, pentru a mă mai bucura, câteodată, de el.
       E un Cabernet ce se intersectează cu lumea veche, prin consistența corpului, culoarea rubinie/nobilă, dansul fluid lipsit de vâscozitate, hipnotic, parcă ar fi o floare carnivoră, ce-și pândește activ prada, având răbdarea unei statui. Lumea nouă o găsim în dulceața nasului, care excelează în arome de violete, piele, tutun, aduce a un cappucino plin de mirodenii, dar și în taninii, care cu toate că sunt rotunzi, sunt și feminini și cam lipsiți de eleganță.
      E un "hibrid" tare reușit. În gură, vigoarea conturează o siluetă ispititoare și purtătoare de gem de măcieșe, fructe negre uscate și cireșe amare. Pe același tot își încheie prestația, lăsând în urmă un palatin, fermecat pentru minute bune.
       Ceea ce mă intrigă este faptul că, micile defecte pe care le are, îl fac și mai enigmatic,contribuie la farmecul lui, așa cum și o spărtură dintr-o statuie antică, subliniază și mai tare desăvârșirea acesteia.
       Mi-a venit ca și-o mănușă în seara aceasta,CS-ul din 2008, e unul dintre acele vinuri care-și pun amprenta și intră în simbioză cu tine, pe o frecvență înaltă să fim bine-înțeleși. Cred că vinurile pe care le ajungi să le îndrăgești, seamănă cu sexul ființei iubite, care are un desen special, unul cizelat conturat de însăși divinitatea, atât de unic ca și "Poarta Sărutului" de Brâncuși. Cufundat în vinul iubit și între picioarele unde ai ales să domiciliezi, te afli mereu între asfixiere și înviere.

        6 stele din 7

joi, 23 ianuarie 2014

Cronică de pivniță #8: Riesling, Vinarte, 2007

       Sunt atât de mândru de acest Riesling din 2007. E printre primele vinuri care le-am achiziționat, fără a avea mare habar de ce se găsește în sticlă. L-am luat acasă, din Cora, cu 12 lei ...în anul 2009.
       De atunci, până acum, a visat în pace și liniște, în cramă. 5 ani, i-au priit într-un mod pe care cu greu mi l-aș fi imaginat. Dopul a venit într-o stare excelentă, aducând arome proaspete de cidru de mere. Licoarea, s-a dat spre înnobilare, căpătând o culoare aurie.
      Nasul tânăr și vânjos, îmbrăcat în arome suave de miere, pere, nuci și ceva ce seamănă a prăjitură cu unt și cu mere, parcă e un tango între Chardonnay și Riesling. Gustativ cântă vioi, însă ușor mai melancolic, despre entuziasmul acidității și timiditatea aromelor. În post-gust debordă în note de gutui, cârcei, fagure și piersici verzi. Vinul e într-o stare perfectă, mai era în putere încă câțiva ani buni.
      Iată un Riesling Italian, românesc, de aproape 8 ani, care e absolut delicios. Mi-e ciudă că nu am luat mai multe sticle...Respect!
       Producător: Vinarte, gama: Castel Stârmina.

                                  5 stele si jumatate din 7!

duminică, 19 ianuarie 2014

Memoro Nymphomaniac


      După un film atât de condimentat, ca și Nymphomaniac-ul lui Lars von Trier... apare întrebarea ce vin să bei?... De mâncat, clar că mi s-a făcut o poftă sălbatică de...carne.
      Dar de ce ai asocia un film cu un vin sau invers? pentru că...leben. Personajul principal se confesa spunând, că dorea mai multe și mai vii culori de la răsărit. Mai multe, față de?! restul omoloagelor sale. Asta e ce vreau și eu de la vin, versatilitate, imaginație, viață, moarte, sânge, trivialitate, liniște, nimic, tot, fructe, mucigai, curaj, lene, somn, trezvie...
       Filmul m-a târât de pe pământul lui Freud, Jung, Nietzsche și Darwin pe cel ai târfei din Babilon, fariseilor cutreietori de cluburi și bolnavilor. Totuși ce vin să asociezi, alături de Rammstein și Wagner, alaturi de un film ce nu vrea să părăsească memoria.
       Răspunsul: Memoro, Piccini, Italia(toată). Un cupaj din Primitivo(Puglia), Montepulciano(Abruzzo), Nero D'Avola(Sicilia) și Merlot(Veneto). Un vin ce stă bine clădit pe spatele taninilor moi, tinerei și entuziasmați. Arome simple și inocente de căpșuni, coacăze, afine, cocos, rom și înghețată de cafea cu vanilie. E un vin onorabil, nu e pogorârea Venerei dar nici Betty cea urâtă.
       Trebuia să aleg un Pinot Noir...le-am asociat pe rând, filmul cu mâncarea, vinul cu filmul și mâncarea cu filmul: Limbă de vacă cu măsline negre și verzi, ceapă și paste.

        5 stele și jumătate din 7 vinului și...primul 7 stele din 7...acordat filmului :)

vineri, 17 ianuarie 2014

Chip cioplit, auriu, de la Vinarte!

       E lună plină, cerul e curat ca lacrima, iar frigul îngheață fiecare rază de lumină antropică sau naturală. Peisajul își cere tributul necurat... un capricorn, așa că pe nerăsuflate, am deschis o sticlă de Castel Bolovanu Cabernet Sauvignon, 2010, Vinarte, podgoria Sâmburești, aka: purtătorul de coarne de aur.
       Sângerează lent, voluminos, vâscos și călduț, își etalează aromele ferme și bine conturate de coacăze, mure , magiun afumat, piele, vanilină și piper verde. Mirosul ațâță instinctul fără a se poticnii în complezanțe, te mână să îmbuci din carnea-i vânată.       Carne de-o textură medie, cu taninii bine clădiți, astringent, sec și serios. Post-gust-ul e lung și anesteziază cavitatea bucală. E exact ce mă așteptăm spre bucuria mea. Un Cabernet Sauvignon old-school sau mai bine spus... Nu de Lumea nouă!
      Din câte văd: are nebunească ambiție de a fi el însuși, fără povești cu drojdii, enzime, tanini și multe alte dopante vinicole.
 
        PS: alăturați-i vinului carne(steak, mușchiuleț de porc cu ciocolată amăruie)
 
        5 stele și jumătate din 7

miercuri, 15 ianuarie 2014

Cronica de pivnita #7:Cuvee Princess 2006

       Avem de-a face cu un cupaj deosebit, nu te întâlnești în fiecare zi, cu un triumvirat al puternicului Cabernet Sauvignon cu măicuța smerită ce-și ascunde lenjeria intimă uzată și roșie pe nume Pinot Noir, împreună cu... Cadarca, colega mea de liceu ce purta pe buzele-i roșiatice prospețimea tinereții și promisiunea maturității.
       Prințesa de Miniș, a căpătat în cei 3 ani de captivitate în cramă mea, o stofă de regină, a schimbat culoarea vie violacee a adolescenței, cu cea înțeleaptă, roșie, rubinie cu margini cărămizii. Pe șleau vorbind, nu a pornit la prima cheie, i-a trebuit 2 ore ca să se aranjeze. Dânsa e departe de noblețe, e ușor comună, nasul are o aromatică temperată de lemn umed-plouat, cerneală, cireșe, cacao și nucșoară.
      Vinul e încă în putere, mai are ce povestii, despre atacul său robust, taninii ușor zbârciți dar voioși și despre notele ușoare de fructe negre cu vanilie. M-a surprins în mod plăcut prințesa lui Geza.

      5 stele din 7

luni, 13 ianuarie 2014

Liliac's Twilight!

       La fel precum femeile, așa și vinurile care te marchează, nu sosesc, ele pur și simplu apar și instalează în jurul lor un câmp sferic de groază și magnetism, iar tu cazi pradă unui spasm la nivelul plexului, o senzație de sufocare, inima intră într-un galop nestăvilit, te afli brusc într-o constelație orbitor de luminoasă și...închizi ochii.
         Ei bine așa mi s-a întâmplat, într-una din zilele de Crăciun, când am fost servit cu un pahar de vin roșu...și atât. Conform traiectoriei milenare, am dus pocalul către nas, însă cerneala aceasta, nu a așteptat să inspir și eu domol, educat, din pudoarea ei, că mi-a și trăznit bustul generos în față, ia de-aici arome umflate de scorțișoară, nucșoară, vanilie, piper, cireșe și nuga. Cum m-am mai dezmeticit un pic, m-am adăpat din zeama de liliac ca și cum aș fi fost un nimfoman în deșert.
         Tot calculatorul meu a fost dat peste cap de corpul robust, deosebit de rotund și cărnos, echilibrat nemțește. Fiecare petic din gură a fost dezmierdat, de notele delicate, de cireșe afumate, lemn dulce, ciocolată, cafea, scorțișoară și mure.
         Nici finish-ul nu a fost de aruncat, la lungimea și virilitatea dulce de care a dat dovadă. După această furtună hedonistică, mi-au aruncat ca unui câine turbat..." e Liliac, Crepuscul, Merlot cu Fetească Neagră 2012 ! "...
      l-am și trântit, la colțul nesimțitelor ce m-au cucerit. 
  
 6 stele din 7 

marți, 7 ianuarie 2014

Eticheta nu substituie licoarea...


       De multe ori ,adulmecarea unui vin o asemuiesc, cu sunatul la un număr oarecare, iar după vocea interlocutorului, încerc să deslușesc , silueta, vârsta și caracterul acestuia. Interlocutorul ce-mi vorbește acum, e foarte prietenos, bombastic în nas, aranjat și rotunjit la toate colțurile, defilează armonios în roba sa de lemn.
       Poate satisface un sector larg de clienți, pe cei mofturoși prin sinceritate sa, pe cei timizi prin explozia de arome, pe cei cu sângele învârtoșat prin gemul de pepperoncino și piper din post-gust, ceterașilor le va astâmpăra setea și ațâța veselia prin pocalul cu lacrimi violacee, prostituatelor plictisite le va aduce uitarea și alinarea printr-o sărutate de dulceață și soare.
       Paleta aromatică ce ți-o întinde, prin intermediul nărilor în întreaga minte, însumează arome dulci de vanilie, ciocolată caldă, mure, turtă dulce dar și arome floral/vegetale de mentă și violete.
       E lucrat să atingă o oarecare perfecțiune( ceea ce lasă o amprentă rece și banală ), acuma mi se pare prea vulgar, prea îți aruncă așa aromele cu lehamite, mă ia drept un obosit, lipsit de răbdare. Vinul e bun, dar nu pe măsura etichetei de prezentare. Ușoara dezamăgire se reflectă și în punctaj.

5 stele din 7

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Bule de la Șimleu Silvaniei...în doliu

       Bătrânica se numește Silvania și este o ediție de colecție, după însemnarea lotului, deducem că anul îmbutelierii este 2005(?). Alcoolul este unul tipic zonei și anume 11% . Este un spumant, brut obținut prin metodă tradițională, de fermentare a vinului în propria butelie( metoda franțuză ).
       Să vă spun sincer, este un spumant ce poartă doliu după triumfurile lui trecute. Un băutor de Pinot Noir mai încet, s-ar putea să-o îndrăgească și s-o încerce de câteva ori, însă oxidarea e prea agresivă. Dânsa, are o perlație lipsită de consistență și vlagă, un șirag de perle mari și grosiere. Olfactiv degajă arome de drojdie, pere, gutui dar și fier, apoi vin fructele confiate, siropul de tuse și caramelul.
       La nivel de papile este subțire, aduce mult cu un cidru(oarecare) și lansează note de cafea, peltea și mere oxidate. Culoarea este strălucitoare, densă și tare aurie. Retro-gustul e mediu și cremos, nimic notabil. Nu cred că piață va înghiții un astfel de spumant. Au nevoie dragii de ei, de o infuzie puternică de tinerețe și prospețime. Cine știe poate o vor împrumuta sau...fura de undeva?!



PS. Doamne iartă-mă e 100 de lei la ei pe site. 

4 stele și jumătate din 7

Muscat de Qulaybiyah (Tunisia) 2011


       Momentul ce a marcat trecerea dintre ani, m-a prins în compania unei multitudini de oamenii, aproape și foarte aproape de inima mea. Și alături de ei, vinurile vechi(cunoscute), ce s-au împletit cu succes cu cele noi și tăinuite.
       Surpriza cea mai plăcută a fost un Muscat de Alexandria, născut de pământul ce l-a născut și pe Hannibal. Un muscat vinificat în sec, din regiunea Cartagena, AOC Muscat de Kelibia. Eticheta ne mai informează că a fost îmbuteliat la proprietatea Asociației viticultorilor din Cartagena. Eticheta pe franceză precum și sistemul AOC, e o rezultantă a colonizării franceze până în anul 1956.
       Vinul e tare sexi, sticla plină de forme rotunde. Culoarea galben pai e deosebit de fluidă (12% volum alcool) iar nasul afundă plămânii în libertatea aromelor de muscat. Nasul e curat, limpede și proaspăt precum albastrul cerului lipsit de nori. Are o durată aromatică care nu am mai întâlnit-o la nici un alt Muscat. Aromele, în ordinea intensității: struguri, pomelo, ananas, mango, miere, margarete și ceva urme de nucifere.
       Gustativ e plin de eleganță, are o ținută suplă și delicată, marcată de o aciditate perfectă. Ne-am consuma reciproc ca și aperitiv sau l-aș vedea alături de fructe de mare. Vinificarea în sec, e făcut într-un stil care să nu lase loc de interpretare și îndoieli. Aceleași arome din nas se transpun pe palatin, însă în tăcere și foarte light. Loved it!

       6 stele din 7